ÎNȚELEPT

Partener de MASTERMIND pentru oameni de NEZDRUNCINAT.

Într-un schimb reciproc de idei, (ședințe individuale) prevenim accidentările, și inventăm pentru TINE un trai împlinit.

Am slăbit 5 kg chiar fără să urmăresc asta! – Ramona

DESCRIEREA ȘEDINȚELOR

Se spune că «nu vedem bârna din ochiul propriu, dar ne este foarte evident paiul din ochiul celuilalt»?

Pe scurt, despre asta este vorba. Tu participi activ la întâlniri, iar eu îți spun călduros, cât mai blând pentru tine, despre paiele pe care le văd, după care (împreună) descoperim pașii potriviți (și cât mai lejeri de urmat pentru tine) ca să fii BINE (cu cât mai puțin efort și cât mai lin).

Tu și eu.

Durata unei ședințe este de 60 de minute.

Îmi poți propune să petrec întreaga zi alături de tine. Dacă iei un pachet de cinci ședințe, și îmi spui că vrei să le folosești într-o singură zi, îmi voi dedica întreaga zi (cinci ore) ție. Te voi ghida de-a lungul zilei, îți voi face recomandări de moment, și îți voi vorbi inspirat de moment, despre cum percep ce faci.

Decidem împreună: la biroul meu (București), video, audio (am făcut ședințe și clasic, la telefon).

Pentru pachetele de ședințe multiple, decidem împreună recurența lor, săptămânală, la două săptămâni, lunar.

Subiectul ședinței poate fi oricare dintre următoarele:

  1. te gândești (în zilele dinaintea ședinței) ce ai vrea să tratăm împreună, și îmi spui în timp util (maximum în ziua premergătoare)
  2. descoperim împreună (în timpul ședinței) exagerări în comportamentul tău, și cum te poți întoarce în spectrul de măsură potrivită
  3. subiectele conținute în meniul din partea de jos a acestei pagini

ÎMPREUNĂ

ECHILIBRĂM existența ta

îți ASCUȚIM planurile

îți EXALTĂM implementarea și îți tonificăm atitudinea

îți accentuăm OBIȘNUINȚA CU BINELE, aprecierea, ghiftuim avuția sufletului tău

descurajăm balaurii vieții tale, îți DEZÎNSPĂIMÂNTĂM viitorul, și facem să răsune muzică de petrecere în coșmarurile nopților tale

pregătim AMINTIRI care te vor face să zâmbești

facem loc în zi TIMPULUI PENTRU TINE

ducem la desăvârșire ȚELURILE TALE DRAGI

punem MÂNDRIE în pieptul neamului tău

umplem INIMILE prietenilor cu drag

îți ȘLEFUIM caracterul

lăsăm MOȘTENIRE cufere cu gânduri calde despre tine

îți dai „doctoratul” în ELEVARE

aducem POTRIVIREA în secundele prezentului tău.

NE POTRIVIM?

Nu sunt impersonal și rece, consider irosire acest mod de a fi. Valoarea mea principală este căldura (prietenia), și vreau ca ea să fie prezentă în tot ce fac (pe cât posibil).

Dacă îți plac cuvintele mari și consultanța corporatistă impersonală, NU ne vom potrivi.

Nu vreau să par perfect… am „defecte”, sunt uman și autenticitatea-mi este intrată ADÂNC la inimă, prin vene nu îmi mai curge de mult ulei sintetic, ci sânge cald, organic.

Este chiar posibil, vai, să am cămașa puțin ieșită din pantaloni uneori, când îmi vei face un favor mult apreciat dacă îmi vei spune, iar cravată nu cred că voi mai purta vreodată decât dacă îmi va plăcea.

Nu le știu pe toate și cu siguranță voi învăța ACTIV toată viața.

Cred că reparcurgerea amintirilor neplăcute este dăunătoare, nu constructivă.

Și îmi place să râd, cu sobrietate, dar viața este prea scurtă să o traversăm încruntați.

DE CE ȘEDINȚE INDIVIDUALE

Calmul Atrage Alt Calm

Una dintre problemele principale cu agitația, este că atrage altă agitație. Totul se stratifică prin inerție, prin avânt, indiferent că este pozitiv sau negativ.

Legea lui Pareto ne spune că REUȘITELE sunt cumulate stratificat la cele care le au deja, la fel precum NEREUȘITELE sunt cumulate la cele care le au deja. Ambele primesc dobândă.

Banii „trag” la banii deja existenți, calmul „trage” la calmul deja existent.

Dacă suntem agitate în mod normal, afirmația anterioară ar trebui să ne panicheze un pic, pentru că ea înseamnă că totul ne este potrivnic, și atragem mai multă agitație, înseamnă că muncim enorm inutil, natura ne vânează cu altă agitație cu dobândă.

Ce trebuie să facem este să alegem cât mai repede între calm și agitație, și dacă vrem să fim calme, trebuie să ne poziționăm URGENT în calm, și să rămânem constant aici, încât natura să înțeleagă că asta vrem, încât să ne susțină cu alt calm, stratificat (nu cu agitație stratificată ca până atunci).

Calmul nu este ușor de obținut (pentru cineva învățat cu agitația), dar este posibil, și este mult mai ușor de păstrat, odată obținut și înțeles.

Mastermindul: altcineva DEDICAT alături de tine (COMPLET) bunăstării tale

PUTERE înseamnă experiență de viață implementată. Împreună, ești o femeie și un om mai puternic.

Am petrecut zece ani studiind în mare detaliu tehnicile a sute de specialiști în domeniile lor (legate direct de bunăstare), și toate informațiile acumulate intelectual și testate practic, îți sunt și ție acum disponibile, ca să le pui la lucru pentru reușita viselor TALE.

Tu nu ai timp (nimeni nu are) să greșești toate greșelile pe care trebuie să le faci ca să înveți toate pe care trebuie să le înveți. Tu nu ai timp (nimeni nu are) să citești tot ce este de citit, ca să știi tot ce este de știut. Ai nevoie de cineva care să deceleze din marea de informație disponibilă, esențialele (potrivite cu tine) imediat aplicabile în practică.

Învățatul din greșeli DOARE mult prea tare.

Trăim niște experiențe așa de avansate și rapide, încât învățatul din propriile greșeli trebuie să constituie o parte minusculă din învățatul pe care îl facem.

Viața nu este suficient de lungă încât să ne obținem obiectivele prin cumulare de informații doar din greșeli, sau mai rău, doar din propriile greșeli.

Dar ce este o greșeală, are sens să o căutăm pentru învățăturile ei? O greșeală este o acțiune care de obicei durează puțin, al cărei rezultat este mult mai mult pierdere decât câștig, și care necesită recuperare.

Oricât ne păcălim noi că a fost bine să se întâmple, pe o greșeală pură o regretăm din rărunchi și dând timpul înapoi am alege să o sărim. Ca să nu vorbesc de cele fatale, care nu sunt așa de rare precum am crede.

Vor apărea greșeli chiar și dacă facem TOT ce putem face pentru a fi bine. ACEASTA este măsura potrivită de greșeală într-o viață, doar acele greșeli care se întâmplă străduindu-ne să facem cea mai bună variantă posibilă a acțiunilor noastre. Dacă facem mai puțin decât putem face, dacă nu implementăm toate tehnicile pe care le avem la dispoziție, cantitatea de greșeală va fi exagerată (și vom fi mai mereu accidentate într-un fel sau altul).

Dar cum putem învăța dacă nu din greșelile noastre? Putem învăța din greșelile celor din jur și din reușitele noastre. Nu trebuie să ne calce mașina și pe noi, ca să știm că este periculoasă o mașină în mișcare. Nu trebuie să cădem de câteva ori de la balcon ca să învățăm că gravitația și înălțimea nu ne sunt un avantaj în anumite circumstanțe.
Dar nu trebuie să fie vorba despre extreme, putem învăța multe multe multe multe multe ESENȚIALE de la semenii noștri.

Trebuie doar să înțelegem că învățatul de la cei din jur este esențial și să îl practicăm activ, precum viața noastră și a celor dragi depinde de asta, pentru că aceasta este realitatea.

Mergând un pic mai departe, putem învăța puțin de la prieteni, vecini, rude, dar putem învăța ENORM de la specialiști. Specialiștii își ocupă tot timpul perfecționând tehnicile din domeniul lor. Acestor tehnici le dau forma unor lucruri, cărți, cursuri, ședințe individuale personalizate.

Ești probabil și tu specialistă în ceva, și știi că eu, sau un novice (un amator) în domeniul tău, am avea mult de învățat de la tine (mult mai mult decât de la oricine altcineva care nu profesează pe specializarea ta). O întâlnire focalizată cu tine, mi-ar economisi câțiva ani de încercări și eșecuri personale. Ani pe care îi voi putea folosi bucurându-mă de viață.

Un amator devine și se poate numi profesionist, atunci când primește bani în schimbul a ce produce. Un boxer amator devine profesionist după primul meci în care a fost răsplătit financiar pentru divertismentul livrat publicului.

Este un fapt că oamenii se despart cu mare greutate de banii câștigați. Așadar, ca să fie cineva profesionist, trebuie să se ridice la un nivel suficient încât potențialii lui clienți să simtă (pe bună dreptate) că banii dați sunt mai puțin valoroși decât ce vor primi în schimb… lucru foarte greu de realizat, care este un mare mare avantaj pentru tine. Datorită acestui fenomen, tu ai (cu toții avem) o mare de foarte pricepuți cărora să le dai banii tăi prețioși, cu înțelepciune.

Ce sens are să practicăm încăpățânare și să învățăm doar din propriile greșeli, ducând o viață șocată, într-o continuă recuperare, când putem să avem buget financiar lunar pentru învățatul prin osmoză (de zece ori mai rapid) de la profesioniști, iar asta să ne facă și să ne păstreze în siguranță, bogați emoțional și financiar?

Mastermindul este o entitate construită din două sau mai multe minți alăturate. Când doi sau mai mulți oameni, își coordonează eforturile, pentru descoperirea de soluții (pentru materializarea unui anumit obiectiv), se întâmplă un surplus de putere și creativitate.

Este un fenomen colosal de prețios, indispensabil.

Cu mastermind, rezultatul lui «unu plus unu» este MAI MULT decât doi.

Mastermindul implică cel puțin spirit de armonie între participanți, dedicare, expertiză, pozitivitate, atenție nedivizată, efort.

Apropiatele îți pot fi partenere de mastermind excepționale, ele însă, au propriile vieți, propriile priorități, așadar nu vor putea fi disponibile când și cât ai tu nevoie, nu va fi mereu potrivit pentru ele să pună pauză propriei vieți (să o dea în plan secundar) încât să o prioritizeze pe a ta (în sesiuni organizate și de concentrare mărită). Ele/ei îți sunt iubit, prietenă, rudă, nu le poți cere cu inima împăcată să muncească în acest mod pentru bunăstarea ta. Pe lângă aceasta, este posibil ca ele să nu fie suficient de informate, încât să fie potrivite unor astfel de întruniri specifice. Pentru acest scop exist eu.

Mai jos este o înregistrare audio de trei minute cu Napoleon Hill (la 70 de ani). Colosul Napoleon Hill, a participat la ieșirea Americii din criza financiară a anilor ’30, cu experiența adunată prin studiul amănunțit a peste 500 de multimilionari principali ai vremii, RELEVANȚI ȘI ACUM, precum Henry Ford sau Thomas Edison. A fost remarcat și cooptat chiar de către Gandhi pentru a face cunoscute prin India informațiile adunate despre cum se trăiește bine.

Cu toată această experiență de viață, spune în prezentarea aceasta din Chicago (1954), despre încredințarea rezultatelor noastre cunoscuților sau prietenilor, acceptând sfaturile lor diluate și neavizate.

Transcrierea începutului (durată totală 2m. 56s.): „Sfătuirea GRATUITĂ (oferită voluntar de către prieteni sau cunoștințe) este de obicei nedemnă să fie considerată. De ce? Nu se bazatează pe adevăruri și este combinată cu prea multă vorbărie.

Ce fel de sfătuire este cea mai de dorit sfătuire când ai nevoie de sfătuire, cum o putem obține și ce fel de sfătuire ai recomanda? Cineva care este specialist, care este cunoscut drept un specialist în legătură cu problema specifică. Și plătește-l pentru serviciile lui, nu căuta sfaturi gratuite.”

O „scuză” VALIDĂ să oprești viața

Dă-ți scuza să te depărtezi puțin de agitație și să dezvolți perspectivă.

Copilul te strigă, partenerul nu găsește șosetele, colega te întreabă cum se folosește imprimanta, te sună o rudă… lucruri absolut normale.

Normale, dar nu potrivite cu gânditul.

Să gândim, înseamnă să oprim viața, să ne punem întrebări, și să ne răspundem la întrebări.

Ședințele îți oferă spațiul unde suficientă atenție, suficiente dintre resursele tale, merg la descoperirea de soluții ușoare pentru acțiunile următoare.

NU mai acționezi pe niște planuri gândite printre picături.

În viață, avem nevoie de armonie între PERSPECTIVĂ și CONTROL (planuri și implementare). Viața strigă convingător după noi și este foarte seducătoare cu acțiuni după acțiuni după acțiuni după acțiuni…  pare că nu este niciodată potrivit să ne oprim, încât să dezvoltăm perspectivă, să ne uităm la ansamblu, încât acțiunile noastre să fie chiar cele esențiale, potrivite cu totalitatea vieții noastre, nu să fim absorbite în vârtejul celor triviale, al urgențelor, iar la finalul zilei să nu ne mai simțim goale, să nu mai simțim că a trecut ziua degeaba, noi nu am făcut concret mare lucru, iar viața trece, ne neglijăm corpul, ne neglijăm pe noi însene, le neglijăm pe cele care ne sunt cu adevărat la inimă.

Osmoza

Este bine studiat că cel mai eficient mod de învățare este osmoza. Osmoza este procesul prin care două ființe schimbă cea mai multă informație, prezența cuiva este superioară unui curs video, unui curs audio, unei cărți. În prezența ta, eu simt prin empatie ce informație este cea mai potrivită să îți transmit și cum să o despachetez încât să ajungă la tine eficient, individual ție, potrivit stării tale de spirit și disponibilității.

Echilibru între PERSPECTIVĂ și ACȚIUNE

Se spune despre un lucru care dă multe probleme la folosire, că este gândit prost.

Gândirea făcută înaintea fabricării unui lucru dictează fluiditatea folosirii lui. Dacă ne frustrăm când folosim ceva, sau – mai rău – dacă se strică prematur, este pentru că nu s-a gândit suficient înaintea trecerii de la plan… la implementare, nu s-a făcut bine etapa de plănuire a lui.

Planul este o secvență de sarcini, descoperită prin anticipație, cu ajutorul experienței, care servește la reușita implementării.

Dacă viața ta este exagerat de grea, nu gândești suficient sau gândești prea mult. Nu este o jignire, înseamnă că – prinsă în tumultul vieții – nu te oprești suficient ca să îți pui întrebările potrivite și să descoperi niște planuri optime, care să facă implementarea mai ușoară, saaaau… continui să gândești dincolo de momentul când ar trebui să treci la acțiune. Fiecare dintre noi înclinăm spre una sau spre cealaltă extremă.

Între timpul petrecut cu plănuirea și timpul petrecut cu implementarea este un echilibru organic fin, și personalitatea ta te împinge ori spre implementare excesivă, ori spre plănuire excesivă. Ambele dau, așa cum bine știi, PROBLEME mari. Prima face să nu fie suficientă munca (oricâtă muncă), iar tu te bagi epuizată în pământ, iar cea de-a doua nu generează rezultate (pentru că nu se întâmplă concret nimic).

CE SPUN PARTICIPANTELE

RAMONA SPUNE:

„Orice schimbare mica a adus si altele pe langa (am slabit 5 kg chiar fara sa urmaresc asta!), acum sunt mai constienta fata de lucrurile care ma influenteaza si mai recunoscatoare pentru ceea ce am si ce pot sa fac.

Gheorghe m-a molipsit si pe mine cu impatimirea sa pentru organizare astfel incat sa pot aseza in ziua mea tot ce e important pentru mine. De exemplu acum nu mai trece nici o saptamana fara sa fac miscare cel putin de trei ori pe saptamana, inainte faceam dar mai aveam perioade in care intrerupeam, trebuia sa ma remobilizez de fiecare data..

Nu mai am zile in care nu sunt atenta la ce mananc. Nu mai sar peste rutina de ingrijire a fetei nici dimineata nici seara (si a devenit si mai complexa), inainte uitam des.

Obisnuiam sa stau mai mult in frustrare si nemultumire fata de cum este, iar acum trec mai repede la: ok, ce pot sa fac ca sa fie mai bine?

Sunt mai rabdatoare, de cele mai multe ori nu mai raspund la furie cu furie, un asemenea episod afecta intreaga saptamana si personal si la munca. Cel mai mult se reflecta in relatia cu copilul, acum pot sa ii contin mai mult emotiile puternice si o ajut sa-si regaseasca linistea.

Abia astept sa vad ce urmeaza.

Cu multumiri,
Ramona”

ADRIANA SPUNE:

„Nici nu știu de unde să încep, cele mai importante care îmi vin în minte sunt că, acum este o plăcere să petrec timp cu soțul meu desi înainte ne certam de la orice, m-am redescoperit și am înteles că trebuie să am grijă de mine, de mintea si de corpul meu, ca să pot fi valoroasă pentru mine și pentru cei din jurul meu, am reluat comunicarea cu o prietenă de care mă îndepărtasem, clar pe toate planurile s-au întâmplat transformări majore.

Înainte să începem ședințele, mi se părea așa… imposibil ca cineva să poată să mă ajute. Apoi, după doar câteva întâlniri, am simțit cum las în urmă multă anxietate și că era vorba și de frica aceea de la începutul unui lucru.


Nu mai sunt copleșită de viață și mă bucur de lucruri pe care le consideram poveri. Nu a fost deloc ușor, dar când mă gândesc la cum eram înainte de a începe lucrul cu Gheorghe, mi se pare incredibil că sunt aceeași persoană acum. Câteodata mă întreb unde aș fi ajuns dacă nu făceam cele 10 ședinte.”

MANUELA SPUNE:

„Eram bine și înainte să lucrez cu Gheorghe, dar aveam nevoie de cineva de încredere cu care să pot vorbi despre situațiile care apar. Am încercat cu câțiva psihologi, dar ce îmi trebuie mie este puțin mai diferit. Gheorghe face față cu brio, mă surprinde de fiecare dată cu inputul lui. Mă bazez că la finalul ședinței plec cu limpezime în gânduri și știu ce este de făcut.

Nu intru în detalii cu rezultatele obținute de pe urma întâlnirilor, sunt substanțiale, inclusiv cele financiare, mai ales cele financiare.

Mulțumesc, Gheorghe!”

POVESTEA MEA

Cum COMPLET DEZECHILIBRAT, mi-am salvat viața de la dezastru, iar acum mă bucur de cei mai glorioși ani ai mei, învățând persoană după persoană să emane (cu ușurință) VESELIE și RAFINAMENT.

M-am născut în floarea comunismului, într-un cartier de la marginea Constanței. Părinții erau atunci doi oameni simpli, mama vânzătoare la un magazin de articole sportive, tata operatorul unui pod-macara în port, primii care s-au mutat cu locuința de la sat la oraș.

Sunt impresionat superlativ de ce au reușit cu educația pe care au primit-o la rândul lor, făcând un singur lucru bine practic: și-au dedicat toate resursele mie și sorei mele. Și sora mea și eu, suntem acum bine, dar drumul până aici nu a fost unul lin pentru niciunul dintre noi doi, ori pentru mama și tata. Evident o să îți spun în cele ce urmează pe scurt despre mine, dacă vrei să afli…

Am investit (nu am avut de ales) 10 ani și 60.000 de Euro în studiu și costuri de întreținere (de la 30 până la 40) ca să redresez ce s-a întâmplat în prima parte a vieții mele. Nu resimțeam nimic vizibil cu ușurință (precum o boală fizică), am avut două mâini, două picioare, am văzut și văd relativ bine, aud, toate acestea la prima mână au fost ideale. Ce am resimțit, au fost lucruri mai de detaliu, precum lipsa iubirii și comunicării din familia de atunci, răspunsul negativ al copiilor de vârstă similară la tentativele mele necalibrate de a ne împrieteni, lipsa de coerență în personalitatea mea, bullyingul pe care l-am experimentat în școala generală și în liceu, din-astea.

30 de ani în nonsens, în neiubire și neprietenie. Cuiva care nu a trăit acestea îi este probabil imposibil să înțeleagă. Cu ce pot ajuta, pe cineva care nu a trăit acest nivel de sărăcie emoțională, să înțeleagă, este să spun, că am aflat ulterior, un copil care nu este iubit când este mic, moare. Eu nu am murit, dar nici departe nu am fost.

Un caz din copilăria mea pe care ni l-am amintit la o întâlnire recentă de Crăciun: când a trebuit să mă internez temporar la doi ani și jumătate (dintr-un motiv destul de neimportant pentru această poveste) cu intenții nobile, pentru a mă proteja de durerea luării la revedere când trebuiau să plece acasă, ai mei m-au lăsat în camera spitalului, și nu m-au mai vizitat două săptămâni. Li s-a spus (de către bunica mea) că ar fi mai bine pentru mine așa, iar ei au crezut, și au și implementat. Trimiteau pe alte rude ca să îmi țină companie, dar ei personal nu m-au vizitat, pentru a nu mă simți eu rău când ar fi plecat acasă după vizită.

Pentru că am depășit momentele acelea și efectele ulterioare, ne-am putut exprima fiecare dintre noi uluirea, fără resentiment sau învinuire.

Și mai pot spune că, pentru refacere, nu mi-am permis să fac nimic altceva decât ce am considerat cea mai bună acțiune la acel moment, orice greșeală cât de mică, genera o altă perioadă lungă de recuperare a energiei, o altă recuperare a pozitivității atitudinii, o recuperare a oricărei urme de rezultate concrete.

După copilărie (ca să mă protejez și să fiu acceptat într-o minimă măsură de societate) dezvoltasem o mască puternică (fațadă), mă prefăceam extrem de bine că era ceva de capul meu. Oricine poate părea bine pe durate scurte. Mi-aduc aminte ceva ce am auzit (peste umăr) spus de un fost angajator, cuiva care a fost impresionat de comportamentul meu sclipitor: „Gheorghe este spectaculos, dar i se termină bateriile repede.” Avea dreptate, mi se terminau bateriile repede, pentru că nu eram autentic. Vitalitatea este alimentată de autenticitate, iar eu eram opusul.

Bineînțeles că nici la partea de comunicare cu femeile nu excelam, neavând soliditate, să mă descriu drept mediocru ar fi o exagerare în bine. Îmi aduc aminte multe circumstanțe în care femei frumoase îmi transmiteau că le-ar fi plăcut să comunicăm, dar informația trecea complet pe lângă mine. Chiar dacă aș fi înțeles ce îmi transmiteau, oricum nu aveam nimic cu care să particip la bunăstarea lor, pentru că în spatele fațadei nu se găsea nimic, nu existau activități pe care le-am fi putut face împreună, eu nu aveam nici prieteni și nici alte preocupări la care ele să fi putut participa. Eram – într-o propoziție – un spectacol de fum și lumini.

Chiar și așa (într-un mod bizar) am avansat profesional. Primul loc de muncă pe care l-am avut, a fost la 14 ani (pe timpul verii), parcurgeam (drept asistentul unui fotograf) plaja Mamaia, cu un pui de leu în mâini, și îl puneam în brațele turiștilor (dornici să fie fotografiați cu un animal exotic).

Pe la 22 de ani, am început să învăț meseria de vânzător și m-am dedicat complet ei. Am început cu vânzarea de autoturisme. Mi-aduc aminte că nici nu știam să leg două cuvinte, când m-a angajat fostul șef al surorii mele și al cumnatului meu. Nu știu de ce m-a angajat, dar a făcut-o. Asta cred că mi-a salvat viața. Nu aveam nici măcar permis de conducere. Am înțeles că dacă voi cunoaște o meserie, mă voi descurca, și am sărit pe orice oportunitate. Am făcut școala de șoferi, și pentru a dezvolta experiență ca șofer, conduceam mașinile clienților de la București la Constanța (pentru livrare).

Încet încet m-am redresat relativ, părea că sunt în creștere, am fost (datorită rezultatelor bune) chiar invitat de Branch Managerul sediului din Constanța al companiei unde vindeam camioane, să îl însoțesc în parcursul de pornire a unui sediu nou în București.

Am continuat să câștig bine (precum la Constanța), făceam economii lunar, și în plus, voiam să fac trecerea în lunile următoare, de la locuință garsonieră cu chiria de 450 de Euro (în Floreasca), la 600 de Euro (două camere în Dorobanți). Dar a venit criza financiară din 2008. Acest eveniment a fost precum benzină pe focul imaturității și lipsei mele de autenticitate. Piața de camioane se stinsese aproape integral, toți transportatorii voiau să își vândă camioanele, nu să cumpere altele (pentru că nu mai era aproape nimic de transportat), iar sediul a cărei pornire o susțineam, se închidea curând.

Din aceste motive, a trebuit să mă mut nu în Dorobanți, ci înapoi în Constanța, înapoi în apartamentul părinților. Și de la un venit de cam 2.000 de Euro la cel mai mare dealer de Iveco din țară, mașină de serviciu și perspective, am trecut treptat dar rapid (în decursul a jumătate de an) la salariu de 200 de Euro (1.000 Lei)… într-o piață distrusă.

Acum că scriu acestea mi-amintesc și că… fix când rămâneam fără loc de muncă, și mă mutam din oraș (fără iubită și fără prieteni, nici în București și nici unde mergeam, în Constanța), am făcut din impulsivitate și un accident rutier, în care au fost implicate alte două mașini (am pierdut controlul mașinii pe polei), una dintre repercusiuni a fost că a trebuit să supraveghez reparațiile pe o durată de patru luni, pentru o daună de cam 32.000 de RON (la limita daunei totale), cu perspective să particip personal la acea sumă.

Impactul tuturor acestora asupra mea a fost unul major, și s-a desăvârșit distrugerea construită solid până atunci. Ca să continui, era nevoie de soliditate, de autenticitate, de caracter și de metode care să funcționeze. Nu aveam pe niciuna dintre acestea. Ce aveam, erau automatisme care generau ură și îndepărtate în ceilalți, nu apropiere și colaborare. Aveam niște comportamente mincinoase, la o vârstă care nu mai permitea experimente. Aveam pe mâini un eșec conturat și bine lucrat.

Am înțeles în primul rând că nu mai puteam continua cu acel fals, și am început să studiez în profunzime specialiști în mai toate domeniile, ca să înțeleg ce este (testat deja) de făcut ca să îmi revin. Am trecut prin multe transformări, mi-am descoperit valorile și ce voiam să devin, am început cu detoxifiere prin pauze alimentare de 10 zile consecutive anual, în care doar am băut apă, la recomandarea lui Napoleon Hill. Am făcut chiar una de 21 de zile consecutive în 2016. Am petrecut multe revelioane singur la computer, făcând planuri pentru anul următor.

Mi-am rezolvat pe rând restul elementelor vieții: am învățat cum trebuie să se comporte un bărbat și am construit o relație, am devenit treptat un prieten bun, un fiu bun, un frate bun, o rudă bună, un unchi bun, am luat viața pe toate părțile și m-am asigurat că fac organic tot ce putea fi antrenat și făcut organic.

Totul era de considerat, nimic de ignorat. Și am mai înțeles că banii cinstiți se produc făcând viața semenilor mai ușoară, după care m-am mutat înapoi în București pentru a implementa planurile, realizând că Bucureștiul este totuși cel mai potrivit pentru mine. De aici a urmat să mă ocup o vreme din nou cu vânzarea de autoturisme, apoi cu imobiliare, iar la final am descoperit cum pot face ce fac acum, „partener de MASTERMIND pentru oameni de NEZDRUNCINAT”.

Finalul recuperării l-au constituit descoperirea unei alimentații care să mi se potrivească, vindecarea microbiomului intestinal, remedierea rezistenței la insulină și cultivarea unui somn suficient și constant. Acestea două mi-au redat vitalitatea pe care uitasem complet cum se simte, nemaiavând-o de atât de mult timp. Surprinzător că cele mai importante două elemente pentru recuperare au ajuns la mine ultimele, mi-ar fi prins bine să le știu de la început, dar bine că s-a întâmplat și așa. Este bine, însă, deoarece am fost nevoit (trăind lipsit de energie) să descopăr metode prin care să obțin rezultate bune cu resurse minime, aceasta este o abilitate care mă va servi probabil toată viața.

Am așteptat ca esența celor spuse mai sus să nu mai fie de ceva vreme o sensibilitate pentru mine, încât să pot formula detașat această poveste. Acum sunt de ceva timp suficient de puternic ca să pot vorbi neîndârjit despre toate acestea, și aleg să o fac pentru a ne cunoaște mai bine și a ne apropia, încât să punem și în folosul tău ce am învățat pe drumul meu de refacere de la zero.

Se spune să facem din propriul dezastru ocupație, și asta am făcut, se mai spune că suntem precum mingile, cu cât dăm mai tare de pământ cu-atât sărim mai sus. Mă gândeam zilele trecute că sunt chiar bucuros că s-au întâmplat lucrurile așa cum s-au întâmplat, pentru că sunt convins că, dacă aș fi avut o viață mai ușoară, dacă ar fi existat orice altă cale mai facilă, aș fi urmat-o, și nu aș mai fi avut suficientă motivație să întorc toate pietricele, nu aș fi avut suficientă motivație să explorez toate spațiile ascunse ale acestei realități, așa cum a trebuit să fac zece ani.

În sfârșit mă consider un om suficient de bogat, sunt împăcat cu mine și cu cei din jur, am în suflet constant și iubire și prietenie și fac ce-mi place cu putere de muncă, am depășit ce nu am crezut mereu că ar fi posibil să depășesc. Mai am evident multe de făcut cu mine, muult mai puține decât în trecut, dar nu mă declar nici pe departe gata, nici nu vreau asta, ce vreau este să îmi placă mult viața, să particip eficient la bunăstarea celor din jur (și asta se întâmplă deja) și îți doresc și ție din toată inima la fel.

PS: părinții (când au înțeles cum au decurs lucrurile) au fost diligenți în a se transforma, și au muncit precum mine la a deveni oameni elevați. Și le-a ieșit foarte bine. Nu se auto-învinuiesc pentru nimic (așa cum nici nu ar trebui să o facă) nimeni nu este „vinovat” pentru ceva ce nu este conștient că face, câte prostii colosale nu am făcut și eu și probabil că voi mai face… M-am asigurat că ei știu bine că îi iubesc și că îi respect mult pe amândoi. Mult. Suntem foarte apropiați și ne bucurăm de elevarea câștigată, pe care dacă se întâmplau lucrurile altfel, poate că nici nu o aveam acum?

PS2: acum Constanța (în mare parte redescoperită prin ochii partenerei) nu mai este pentru mine „acel loc unde mi s-au întâmplat lucruri neplăcute”, ci este din nou „marea, un spațiu de vacanță” 🙂

Apasă butonul de cumpărare (VREAU SĂ ÎNCEP) și vei fi ghidată pas cu pas, până la primirea pe e-mail a unui link, unde îți vei putea face (cu ușurință) propria programare, când îți este potrivit să ne vedem. Vezi și rubrica de mai jos numită „Livrarea”.

Imediat după ce faci plata, vei primi un e-mail cu pagina de internet unde poți chiar tu face programarea, sau comunicăm pe Wapp pentru a ne sincroniza.

Dacă vrei să mă întrebi ceva, scrie-mi la gheorghe@babasanda.ro ori pe WApp (apasă simbolul din stânga jos) sau la telefon la 0732302011 și îți voi răspunde în scurt timp.

Bogați Ordonați SRL
CUI: 37126483
J40/2424/01.03.2017
Cont LEI: RO07INGB0000999906633645
Cont EURO: RO89INGB0000999910007963
Banca: ING Bank N.V. Amsterdam
Sucursala: București
E-Mail: secretariat@bogatiordonati.ro

Toate valorile conțin TVA 0%.

Plățile tale vor fi procesate
în siguranță prin Mobil Pay.